Viata...o calatorie

Toti cand ajungem la o anumita varsta in general sa iesim de la pubertate o sa incep sa ne cautam prieteni de nadejde cu visul ca sa-i vedem la nunta o sa stam la o bere si copii nostrii sa se joace impreuna si ce alte copilarii mai avem de la varsta aia pana mai incolo sau defapt unele sperante chiar ajung realitatedar sansele sunt destul de mici.
In fine cand ne suim in barca numita prietenia vietii nu ne ducem singuri si nu asta conteaza ca poate sa fie plina si sa dea pe dinafara si toti stiu ca e o calatorie lunga, si poate realizeaza ca e si destul de grea, rezultatul final este cand ajungi tu pe celalat tarm si cobori si te uiti in spate sa vezi ca defapt esti singur sau mai sunt cativa langa tine si te gandesti ca totusi s au urcat atatia, ce s a intamplat?
S au gandit ca nu meriti tu un sacrificiu desi e un cacat cu care poate te ajuta si un strain dar "prietenul" decide sa paraseasca barca si sa se duca inapoi la cineva care poate nu ar vrea decat sa il ajute pe el fara sa primeasca ceva la schimb. Eu as fi pregatit sa ma alatur calatoriei respective pentru cateva persoane...ele sunt pregatite pentru mine oare? Cativa stiu clar ca da, si restu in mare parte ma doare in cur, pentru mine sunteti doar cunostinte.
Cand mi am inceput eu calatoria am ramas singur la un moment dat dar pe drum am gasit niste naufragiati care defapt sunt niste oameni de care am eu mai multa nevoie decat ei de mine.
Calatoria mea nu e nici pe aproape de sfarsit si sunt pregatit sa merg mai departe...
Celor care sunt in barca mea - Calatorie Placuta -
Celor care mi se vor alatura - Bine ati Venit -
Celor care sunt gata sa renunte - O zi Buna -